Cu totii stim, constientizam si suntem de acord cu faptul ca volumele pe care le citim, cartile -ca si obiect- pe care le tinem in maini, nu ar fi posibile, nu s-ar afla aici fara edituri. Pentru cititorii care isi rezuma activitatea doar la “citit” , lumea care se afla -si deseori, se ascunde- in spatele unei edituri (editorul, redactorii, corectorii, tehnoredactorii) poate parea sterpa, sterila, fara nici un pic de interes. Deasemenea, celor care citesc in romana, contractele de publicare si anumitele monopoluri pe care unele edituri si le exercita asupra unui autor, pot parea, la fel, inutile cunoasterii.
Daca ne aflam intr-o situatie de genul celei de mai sus, nu se poate sa nu fi auzit macar o data de Humanitas, Polirom, Curtea Veche sau Rao. Asta ca sa numesc doar cateva edituri care au un cuvant de spus pe piata de carte autohtona.
S-a intamplat ca asta vara sa iau contact direct (pentru putina vreme, insa indeajuns pentru a-mi forma o opinie) cu lumea asta din spatele cortinei si atunci am constientizat ca ma aflu in alta parte, intr-un loc in care cartile nu mai devin obiecte ale pasiunii, unde cartilor nu le mai sunt pipaite copertele cu buricele degetelor, avide de mai mult, unde cartile nu mai sunt mirosite si nici puse cu grija in raft. Cartile devin un obiect de care cei care se afla in spatele editurilor se folosesc pentru a-si scoate profit. Nimic rau in asta, insa pentru mine ca cititor, a fost o imagine care mi-a tulburat putin perceptia asupra unei edituri (vorbind la general). In sensul ca, desigur, nu credeam ca acolo toti sunt pasionati de citit, sau de estetica unei carti, ori de portabilitatea ei (si aici ma refer la formate) insa ce am vazut acolo imi este de-ajuns pentru o perioada destul de indelungata de timp.
Intorcandu-ma la ce am spus in inceput, eu nu fac parte din acea categorie de cititori. Imi place sa stiu ce editura a publicat volumul, daca o sa mai publice si alte volume ale autorului, imi place sa stiu cine a facut design-ul copertei, cine a redactat cartea, cine a tradus-o.
Insa, nu stiu ce sa cred despre cei care nu cumpara cartile anumitor edituri, doar pentru ca au ceva personal (sau mai putin) cu editurile in cauza. Pe de-o parte, incercand sa fiu obiectiv (desi, ca persoane, ne defineste intr-un mod unic, subiectivitatea) ii respect alegerea si incerc sa i-o inteleg. Pe de alta parte, mi se pare cel putin prostesc sa dai importanta unor astfel de lucruri in detrimentul cartii, autorului, si ca sa dezbrac de toate sinonimele, textului pe care vrei sa-l citesti. Intr-adevar, banii ajung in buzunarul editurii insa ce este mai important, castigul intelectual pe care il obtinem dupa ce citim o carte ori castigul material al editurii ?
Nu stiu cati dintre cei care citesc post-ul acesta au vazut efectiv lumea din spatele paravanelor. Daca cineva a fost in aceeasi postura, il rog sa impartaseasca experiente legate de editurile de la noi, sau de ce nu, din afara. Insa as dori sa se vorbeasca din proprie experienta si nu din fabulatii.
