Dupa ce am citit Oranges are not the only fruit (gasiti cateva post-uri mai jos niste citate, iar pe Town Portal, recenzia) am stiut ca imi vor placea si urmatoarele carti semnate de Jeanette Winterson pe care voi avea ocazia sa le citesc.
Si luand-o intr-o ordine cronologica, m-am apucat de The Passion, cel de-al doilea roman al autoarei aparut la distanta de 2 ani fata de romanul de debut.
The Passion contine trei povesti. Povestea lui Henri, un tanar francez care se inroleaza in armata lui Napoleon doar pentru ca avea o pasiune si o admiratie iesite din comun fata de conducatorul francez, chiar daca nu toate ordinele care veneau din partea acestuia erau totally sane. Henri ajunge bucatarul lui Napoleon si tot ce face este sa omoare pui (mancarea preferata a acestuia) si apoi sa-i gateasca. A doua poveste este povestea lui Villanelle, o tanara din Venetia ce se naste cu “webbed feet” care ii dau posibilitatea de a merge pe apa, ea fiind astfel prima femeie capabila de acest lucru, lucru ce era rezervat in exclusivitate barbatiilor barcagii. Iar ce-a de-a treia este povestea amandurora, povestea intamplarilor prin care trec, intamplari ce-i sudeaza si-i despart in egala masura. Pasiune si obsesie.
It’s the heart that betrays us, makes us weep, makes us bury our friends when we should be marching ahead. It’s the heart that sickens us at night and makes us hate who we are. It’s the heart that sings old songs and brings memories of warm days and makes us weaver at another mile, another smouldering village.
Cartea nu are acelasi ritm de povestire ca al precedentului roman si de aceea deseori se pierde printre descrieri ale unor lucruri pe care mai apoi, le reia din nou (cel mai concludent exemplu in acest caz este descrierea Venetiei, cu nenumaratele si repetitivele descrieri ale canalelor si ale cladirilor).
I think now that being free is not being powerful or rich or well regarded or without obligations but being able to love. To love someone else enough to forget about yourself even for one moment is to be free.
Pe alocuri exista si elemente de fantasy insa nici ele nu reusesc sa salveze cumva actiunea romanului, desi, pe moment mai reusesc sa scoata cititorul din monotonia parcurgerii textului, care -pe mine- nu m-a atras aproape deloc.
Dupa cum am spus, volumul se pierde deseori in descrieri lungite si uita de personaje si de consturirea mai atenta a relatiilor dintre ele. Desi anumite pasaje sunt captivante (insa acesta nu este meritul povestii in sine ci al cugetarilor despre dragoste si pasiune ale autoarei) per total, cartea nu a fost o lectura pe care nu as fi putut-o ocoli.
Words like passion and extasy, we learn them but they stay flat on the page. Sometimes we try and turn them over, find out what’s on the other side, and everyone has a story to tell of a woman or a brothel or an opium night or a war. We fear it. We fear passion and laugh at too much love and those who love too much. And we still long to feel.
Recenzia de pe TownPortal, o puteti citi aici.
