Acum aproape 30 de ani, Stephen King incepea sa muste din felia succesului. ” Carrie ” , ” The Shining ” sau ” The Stand ” sunt operele care i-au fost de-ajuns pentru a-i ocupa un loc la masa scriitorilor de succes care, aratau prin operele lor, ca nu aveau nici cel mai mic gand de a se multumi doar cu atat.
Multa lume vorbeste de suprasaturarea pietei de carti de catre volume semnate King. Si discutia nu isi are radacinile in anii ‘00 , ci porneste inca de atunci, din ‘79 cand King publica ” The Dead Zone ” . Pentru ca – dupa cum spuneam – King inca mai avea multe de spus ( drept dovada stau volumele si colectiile de povestiri scurte ) si nu voia inca sa se retraga, a adoptat un alt nume sub care avea de gand sa-si publice operele, Richard Bachman.
Sub acest pseudonim, Stephen King a reusit sa publice 7 romane si o colectie de povestiri ; pana cand, un bibliotecar curios ( exact spusele lui din prefata cartii ) a verificat cui i se duceau banii de copywright dupa urma vanzarilor volumelor semnate Bachman.
” The Long Walk ” este a doua carte semnata Bachman, dupa ” Rage ” . Totul se petrece intr-o America nu foarte departe in viitor , guvernata de un sistem militar, unde the ultimate competition este The Long Walk. Desi un astfel de ” mars ” are loc in fiecare an si lumea stie ce o astfel de competitie. In fiecare an, mii de tineri ( exclusiv baieti ) se supun de bunavoie unor teste fizice si psihice, special concepute pentru un long walker.
Insa marsul nu este numai atat, nu se reduce numai la glorie. Castigatorului, singurul care va ramane in picioare dupa ce toti ceilalti 99 de long walkers isi vor primi ” biletul de iesire ” , ii va fi implinita o dorinta, oricat de costisitoare ar fi, de insusi Maiorul, un individ matahalos cu inalte grade militare, care organizeaza in fiecare an, The Long Walk.
Avand un sistem militar ce guverneaza tara, The Long Walk este supus si el, unor reguli. Desi in carte nu sunt mentionate decat un numar mic de reguli, se precizeaza ca exista un intreg manual, ce contine aceste informatii. In mare, the long walkers nu au voie sa ” mearga ” cu mai putin de 4 mile pe ora, nu au voie sa faca niciun fel de pauza, nu au voie sa paraseasca drumul prestabilit ( plecarea ale loc din nordul statului Maine, de la granita cu Canada, iar locul unde se opreste marsul este marcat in sud ) si nici nu au voie sa interactioneze violent cu alt ” coleg “. Daca oricare dintre aceste reguli este incalcata, cel vizat primeste un avertisment. Dupa trei avertismente, se primeste ” biletul de iesire ” de la soldatii care supravegheaza the long walkers.
Ray Garraty face parte din primii 100 de long walkers ( asta pentru ca, mai exista 100 de rezerve, in cazul in care vreun long walker doreste sa se retraga [ lucru care atrage dupa sine lucruri neplacute ] ) ce iau startul de la granita statului Maine cu Canada. Pe parcursul drumului, se leaga prietenii aparent efemere care insa se dovedesc a fi utile pe parcursul drumului. Insa, ca in orice cursa pe viata si pe moarte, exista un iepure . Si nu unul adevarat, ci genul de iepure care este folosit la cursele de ogari, un iepure metalic, un iepure care este pus in cursa doar pentru a-i sili pe ceilalti sa mearga mai mult.
Nu pot sa intru mai mult in subiectul cartii pentru ca ar insemna sa tradez insusi scriitura. Starile mentale prin care trec participantii sunt descrise extraordinar de bine, de King. Daca la inceput multi dintre long walkers nu stiau la ce sa se astepte si pareau veseli, pe parcursul drumului veselia devine teroare, revolta devine supunere iar increderea devine nebunie. The Long Walk, este un test de anduranta, indeosebi pentru psihic. Nu-i de mirare ca niciun castigator al concursului nu a supravietuit mai mult de o saptaman de la sfarsitul competitiei.
