Culture & Anarchy

A trecut ceva timp de la aparitia lui Venus Doom, albumul despre care multi spuneau ca i-au schimbat foarte mult pe cei de la HIM, dar in special pe solistul Ville Valo. Venus Doom aborda un sound mai dur, mai neslefuit dar pe care se derulau aceleasi versuri caracteristice  trupei. Inainte de a trece la ultimul produs HIM si anume Screamworks : Love in Theory and Practice, Chapters 1-13 (o splendoare de titlu, ce sa mai) as vrea sa iti zic cate ceva despre trecutul meu si HIM. In mod practic, cu HIM a inceput periplul meu in aria rock a muzicii.

Tin minte si acum ca am ramas pur si simplu hipnotizat atunci cand am vazut clipul de la Funeral of Hearts si numaidecat mi-am zis ca trebuie sa fac rost si de alte melodii semnate HIM. Atunci cand vazusem clipul, HIM era deja in epoca Love Metal, album cu ajutorul caruia si-au si adjudecat complet si definitiv genul asta de muzica creat. Au trecut multi ani de atunci si cd-urile trupei stau pe masa (in afara de cel de-al treilea pe care nu l-am gasit in magazinele de la noi) si imi amintesc de trecutul frumos, cu suisuri si coborasuri alaturi de HIM. Daca ar fi sa trasez o axa in functie de sound-ul abordat, probabil ca primele 4 albume s-ar situa intr-un punct definite de un sound propriu, nealterat si neinfluentat iar celelalte 2 situate sub un fel de influenta americana si comerciala: Greatest Lovesongs Vol. 666 – albumul care a propulsat HIM pe piata europeana si care a fost destul de bine primit pentru anul in care a fost scos (98), Razorblade  Romance – preferatul ascultatorilor HIM avea sa contina hit-uri pe care chiar si haterii le stiu, precum Join Me sau Gone With the Sin, aici ma voi lauda ca am albumul in varianta Limited Edition care mai contine pe langa discul original si un disc live cu anumite melodii, Deep Shadows and Brilliant Highlights – un album semnificativ mai dark decat predecesoarele lui, DSBH are piese foarte linistite precum In joy and sorrow sau Close to the flame dar si piese foarte ritmate cum ar fi Pretending sau Salt in our wounds. La urmatorul album ma inregistrez si eu ca ascultator oficial al trupei finlandeze, deoarece pe aceste 3 albume le-am ascultat retrospectiv. Asadar, Love Metal e ultimul album produs sub label-ul BMG al Sony, album care marcheaza un sfarsit in periplul trupei marcat de rock european, aceasta necunoscand inca influenta fasta/nefasta (aici decid fanii) a Americii. Un album perfect din orice punct de vedere. Dark Light e produs de Sire si nu mai are parte de producatori finlandezi ci de un american pe nume Tim Palmer. Acesta e pe primul loc intr-un top 3 al celor mai bune HIM in viziunea mea. Are de toate si cred ca schimbarea si shift-ul catre rockul americanizat nu   s-au produs inca. Eu il vad ca pe un fel de culture clash intre europeni si americani produs la nivelul trupei. Venus Doom e cel mai heavy album din istoria trupei si e proclamat de fani cum cel mai prost disc al lui Valo si compania. Trupa abordeaza un stil mai americanizat care nu le pica bine iubitorilor de triluri europene, pe care le puteau gasi din plin in primele 4 albume. Si uite asa ajung si la ultimul album al trupei si anume Screamworks.

Marturisesc sincer ca am asteptat foarte surescitat acest nou album pentru ca –se pare- discurile HIM de pana acum + DVD-ul absolut magnific, nu imi potolesc foamea sau setea, zi-i cum vrei, de HIM. Albumul a avut parte de un leak cu vreo 2 zile inainte de lansare si chiar daca stiam ca il voi cumpara tot l-am downloadat pentru a il asculta. Dorinta era mult prea mare ca sa mai astept doua zile mai ales ca da, era acolo in fata mea, la doar un click departare. Prima ascultare a fost dezastruoasa in sensul ca noul sound HIM mi se parea de toata jena si cacaoa. Cum naiba sa aibe influente pop si electro ? Nu puteam sa concep asa ceva. Era clar ca le-a placut America atat de mult incat si-au schimbat sound-ul. Dar apoi mi-am amintit ca la fel am patit si cu albumul lui Brian et co si nu am disperat. Mi-am alocat niste timp si repetandu-mi ca o sa fie bun si ca socul a fost prea mare, m-am apucat din nou de ascultat. Si am ascultat, si ascultat, si ascultat pana cand a inceput sa imi placa. Simteam cum incepe sa “grow on me” si asa am stiut ca e mai ok sa accepti schimbarea atunci cand esti de acord cu ea (exact ca in cazul Placebo cu ultimul album) decat sa incepi sa faci gura cum ca au deviat de la sound-ul original HIM. Da, au deviat insa trebuie sa fii extrem de incuiat sa nu accepti schimbarea pe care pana la urma nu o dictezi tu, doar pentru ca asa vrei sau asa ca asa ti se pare corect. Evolutie sau involutie, asta ramane sa decidem noi. Asta-i linia de plutire pe care HIM si-a trasat-o si (sper) nu le-a fost impusa de nimeni.

Ca o privire generala asupra albumului, trebuie sa zic ca elementele de pop si electro sunt prezente pe ici pe colo insa nu deranjeaza foarte mult. In sensul ca sunt destul de putin sau subtil inserate astfel incat sa nu supere foarte tare urechea fanului inrait. Riffurile agresive de chitara nu au disparut si secondeaza vocea lui Ville care suna la fel de incantator ca intotdeauna. In mod clar este cel mai ritmat album HIM, cea mai ritmata piesa de pe Screamworks numarand nici mai mult nici mai putin de 176 BPM. Chiar si singura piesa mai lina este – daca mi se permite oximoronul- ritmata indeajuns. Versurile sunt putin mai complexe decat pana acum, astfel ca trimiterile pe care Ville le face se intind de la limba latina, numerologie, religie pana la mitologie sau literatura. Tenta de dark este destul de pregnanta iar complexitatea pieselor din punctul de vedere al versurilor ridica putin stacheta. Albumul s-a lansat (ieri) si intr-o varianta deluxe (pe care cei de la Carturesti nu o aveau) care continea si un disc (intitulat foarte plastic Baudelaire in Braille) pe care se aflau toate melodiile de pe Screamworks insa in varianta lor acustica. Chitara lui Linde si percutia lui Gas sunt omniprezente, sustinute pe fundal de clapa din ce in ce mai sonora a lui Burton. Mige se multumeste sa puncteze decisiv piesele, insa intr-un mod specific.

Albumul nu este unul epic insa conform lui Ville, piesele au ca sursa de inspiratie relatiile sale – bune sau rele. Privind piesele prin acest filtru, totul devine clar iar referintele pe care solistul nu se sfieste sa le arunce pe ici pe colo la fiecare piesa fac deliciul ascultatorului, asta pe langa placerea provocata de versurile dezbarate de mistica. Asadar, nu voi mai putea folosi aceeasi abordare pe care am folosit-o aici si aici. Sa ii dam drumul atunci la analiza fiecarei piese in parte.

01. In venere veritas

 Spuneam mai sus de limba latina, asa-i? Ei bine, titlul acestei piese trimite la zicala In vino veritas insa este twisted in asa fel incat in loc de vino sa apara venere. Acest venere este forma ablativa a cuvantului Venus (o trimitere oare Venus Doom ?) care inseamna printre altele si sex. Asadar, “in sex, acolo este adevarul” ar fi intelesul acestei melodii. Inca de la inceput Ville anunta ascultatorul despre ce va urma prin Let’s fall apart together now. E vorba despre el si noi sau despre el si persoana iubita ? Ar putea foarte bine sa fie amandoua. Primele versuri sunt extrem de descriptive si iti dau o imagine foarte neplacuta asupra sortii lui Cupidon.

Zipping Cupid in a body bag well-worn                                                Next to the mausoleum he was born in

Ma gandesc ca urmatoarele versuri spun ca ranile pe care le ai de pe urma sexului ori de pe urma in venere veritas sunt acolo cu un scop precis si oricat ai reusi sa scapi de ele, tot nu poti. Trebuie sa le lasi acolo insa – surpriza – nu se vor vindeca niciodata. Si decat sa iti bati capul cu ele mai bine ai gasi placere in actul carnal.

Have no fear, there are wounds that are not meant to heal                 And they sing In venere veritas                                                      Come inside let the fire burn you alive

Si cei doi stiu ca sunt “fallen” si ca isi cara dupa ei greutatea faptelor pe care le-au facut. Singura dorinta care mai ramane este sa vada reflectia (nici macar imaginea originala) unei inimi pure care sa le redea o speranta de salvare.

As we drag the mirror ball and chain through the twilight                   Again dressed up in shame                                                                  We are begging for a reflection from an unshuttered heart                    To blind and chase us over the edge

02. Scared to death

 Dupa forta bruta emanata de prima piesa a albumului, Ville pare ca se mai linisteste putin insa doar in aparenta. Melodia incepe cu niste note foarte senine ca mai apoi primele versuri sa fie purtate pe fundal de un instrumental putin mai light. Punctele de sprijin pe care se bazeaza melodia sunt oarecum in contradictie iar ultimul vers al melodiei parca soptit, da un deznodamant clar contradictiei.

I am scared to death to fall in love with you

ca mai apoi sa spuna ca

I am not afraid to admit I adore you

Frica de commitment, de obligatii sau altceva ?

A heart so black and blue

Ei bine, se pare protagonistul nostru sufera si are inima inchistata si tocmai de aia are aceste reactii oarecum ciudate la prima vedere. Este ca un fel de dorinta care se cere exprimata insa trecutul nu ii da pace si are loc un fel de lupta interioara intre dorinta si reprimare.

03. Heartkiller

 Single-ul care a precedat albumul. Heartkiller dispune de un ritm foarte catchy si de niste versuri asemenea. Insa ce se ascunde in spatele lor ? Ei bine se pare ca inca de la inceput Ville e pus pe fapte mari (aparent distructive) cand spune urmatoarele lucruri:

Farewell heartless world                                                                       I’ll send you a postcard burnt                                                                In the flames you’ve tried so hard to extinguish                                 With the fear of failing

Insa urmatoarele versuri pun intr-o alta lumina intentiile solistului. Nicidecum distrugere ci desprinderea de aceasta lume meschina – cum altfel daca nu prin iubire.

I’ll write down everything I have learned                                              And edit it down to a single word: love                                                 For you I’m waiting, anticipating                                                          Sparks will fly beneath the Luna alight                                                Lazarus at Frankestein’s                                                                   Babe I’ll be a flatliner for a heartkiller

Lazarus sau Lazar este un personaj biblic pe care Iisus il reinvie din morti. Frankenstein este creatia lui Mary Shelley, care de asemenea a fost adus la viata. Lazarus at Frankenstein’s nu ar putea decat sa sugereze faptul ca ceva miraculos se va intampla mai ales atunci cand ni se zice ca Sparks will fly beneath the Luna alight. Setting-ul este din Shelley insa omul care va fi trezit la viata nu este un monstru. Iar cel din urma vers transmite indarjirea lui Ville de a isi apara fiinta iubita mai ales ca acum a reusit “sa o readuca la viata”.

Ultimele versuri evoca un sentiment de protectie totala care se indreapta spre persoana iubita.

Paint all your sorrow for me to sing                                                   Draw your pain                                                                                  And hear me hum it out

In concluzie, “the heartkiller” ar putea la fel de bine sa fie chiar cel care a readus la viata iubrea.

04. Dying Song – Scena din acest cantec este una care se darama si se desprinde usor usor pe masura ce notele se deruleaza. Mi se pare ca se situeaza intr-o arie a relatiei in care tot ce poti sa faci este sa joci jocul pe care il stii, in aceeasi rutina ingrozitoare. Practic iubirea a ajuns rutina iar motivele pentru care cei doi sunt impreuna au fost trecute cu vederea de mult timp.

I’ve seen you breathe life into the weakest of hearts                           And heard you scream out loud the sweetest poem                                 Across the ocean reminding me why                                                      I still try to hold onto whatever is left                                                    Of you and I

Dupa cum spune si titlul melodiei, totul se indreapta spre un sfarsit bine delimitat si clar. Nu mai e nimic de facut decat sa ne debarasam de pielea cea veche pe care am purtat-o impreuna cu cel drag si sa ne luam una noua pregatita pentru viitor.

Shedding skin to a dying song                                                             We hum along to the evening sun ‘til                                                  We are no more little deaths to a dying song

si

I’ve seen these dreams being crushed by a single thought                  And felt the envy of sadness engulf all warmth                                    Barely alive under ice

05. Disarm me (with your loneliness)

A promise of heaven pushed us right back to hell                          Transforming three sevens into three sixes again

666 este evident numarul diavolului si este asociat cu acesta oriunde este gasit. Dar ce este de zis despre cei 3 de 7 ? Ei bine, 777 ar putea trimite in primul rand la cifra 7 care in alchimie reprezinta cele 7 stagii ale fauririi pietrei filozofale. Bine bine dar de ce 3 de 7 ? 3 ar putea face referire la trinitate si la puterea divina pe care de altfel si piatra filozofala o daruieste celui ce o foloseste. Imi par ca un fel de contopire a doua puteri divine dar in acelasi timp diferite in esenta.  Asadar miezul acestor versuri contine un adevar mult mai palpabil si anume faptul ca totul s-a daramat si a luat o curba descendenta, trecand de la o perfectiune promisa la cea mai  joasa speta a imperfectiunii.

Versurile sunt de o sinceritate brutala si reusesc foarte bine sa concentreze pasiunea si dorul.

You laughed at my face when I told you how much it hurts                 And said disarm me with your loneliness                                            Just like always before                                                                      Deceive me with your emptiness                                                     Telling me how much you love me with all your heart                           No more

Desi nu are un ton la fel de categoric si clar precum cel din Dying Song, Ville e mult mai impacat cu ideea ca totul o ia la vale si pana la urma trebuie sa te bucuri de fiecare clipa.

06. Love, the hardest way

Melodia este foarte sadica in sensul ca lui Ville ii place sa isi supuna iubita unor cazne destul de serioase pentru a ascede la un alt fel de iubire. Nu pot sa discern daca sadismul este aici intentionat si constient impus doar pentru propria placere. De asemenea melodia contine si un vers extrem de profund care evoca o cruzime foarte mare.

Love is the devil counting teardrops in the rain                                     To the sound of a chalkboad symphony played with nails

Imi pare ca alaturarea a doua cuvinte, intentii, sentimente profund contradictorii devine o marca a acestui album.

I don’t want to see you hurt anymore

desi cu toate astea …

Dine on glass, wine on blood baby                                                    Baby love the hard way                                                                Baudelaire in Braille                                                                        Baby love the harder way                                                                     (…) I promise you love the hardest way

Charles Pierre Baudelaire este un poet francez adept al curentului simbolist si al decadentei. Cel mai cunoscut volum al sau este “Les fleurs du mal” (Florile raului) care abordeaza simbolismul si modernismul folosindu-se de teme precum decadenta si eroticul. Braille este alfabetul pentru nevazatori. Prin alaturarea celor doua nume, obtinem o imagine devastatoare – lucru pe care pana la urma Ville i-l doreste iubitei sale.

Versurile din urma insa dezvauie dorinta adevarata a solistului.

Pretty like a flower on a tomb                                                           Kissed blue by the last arrows of the sun

Anume moartea.

07. Katherine Wheel

Daca piesa precedenta era despre torturarea persoanei iubite, aceasta este despre tortura sinelui. Catherine Wheel era un instrument de tortura medieval care printre alte metode de tortura, facea deliciul persecutorilor. Modurile sale de folosire erau multiple iar durerea provocata foarte mare.

Come and break me limb at a time                                                       Wrap me around your spokes so tight                                                There is no letting go, spin me around

Chiar daca puterea distructiva a rotii este luata in considerare, se pare ca aici durerea are un efect purificator, cathartic.

I twist and turn in your arms swirl                                                      The dizzier I get the clearer I see                                                       With you I’m at peace                                                                       With the war within

Este piesa mea preferata de pe acest album, cot la cot cu “Acoustic Funeral”.

08. In the arms of rain

Se pare ca lui Ville ii place mai multe sa abordeze temele dark ale iubirii decat pe cele mai senine. Melodia asta este una mai mult despre regasire si impacare insa totul transpus intr-o cheie intunecata si morbida.

Once again we found ourselves to be lost                                         Holding hands while straying from the path                                           In a forest dark                                                                               Aren’t you happy to see me crawl serpentine towards the sun, to you

Din fericire pentru amandoi, impacarea are loc si scandarea unei adulari divine isi are aici locul.

Lift the lid of your heart’s casket in the arms of rain (…)

In the arms of rain we are free again (…)

I’m so happy to see you weep along in these arms you belong

Ca mai apoi …

Hail Marys for tomorrow’s dream

Asadar, aici salvarea are loc cu ajutorul divinitatii. Din pacate insa, totul are loc prea tarziu si chiar daca divinatatea le reda dragostea, nu ii poate feri de moarte. O moarte care insa actioneaza ca un fel de descatusare fata de inchisoarea reprezentata de viata.

Ave Maria We’ve died                                                                           It’s the end of the road                                                                      Hold me, It’s the end of the road and we’re free

09. Ode to Solitude

Dupa cum ii spune si titlul aceasta piesa este o ofranda adusa singuratatii, care insa nu este adoptata din bunavointa.

Here’s to the pain, the light of the oncoming train                              Come on, ode to solitude in chains

De asemenea, este cea mai ritmata piesa de pe album, lucru care este foarte bine punctat de bateria lui Gas.

O melodie foarte clara si concisa in mesajul pe care vrea sa il transmita. Se pare insa ca aceasta singuratate este comandata de catre persoana iubita ca un fel de proba de incercare.

What I want to know is why you keep me hanging                                  If I should fail

Insa pana la urma, Ville gaseste placere in aceasta stare care il izoleaza de toti si de toate dar mai ales de persoana iubita.

10. Shatter me with hope

In piesa sunt evocate 2 personaje apartinand mitologiei grecesti (Cassandra si Damocles) si 1 personaj biblic si anume Solomon. Cassandra este un arhetip al femeii care desi poseda darul clarviziunii este nesocotita din cauza nebuniei sale. Sabia lui Damocles este o aluzie la faptul ca oamenii care se afla in pozitii de putere pot fi oricand perimati. Iar cum sunt imbinate cele doua personaje in acest vers este destul de bizar You can be Cassandra under the sword of Damocles. Dupa care intervine Solomon.

The girl who cried love                                                                      Come and play with me                                                                      You can be Cassandra underneath the sword of Damocles                     We’ll tear this baby apart                                                                  Wise like Solomon

Atitudinea de aici esta mai mult distructiva iar lui Ville nu ii este rusine ori frica sa sustina sus si tare acest lucru. Chiar si asa, ii da iubitei o cale de a iesi din mania care l-a apucat insa nu este una tocmai usoara.

Swear on your heart’s grave I’m wrong                                              And love like your life’s depending on it                                               Beause it is

Probabil melodia cea mai incarcata de simboluri si trimiteri. Mai exista o referinta la o anume “turn to page 43 and you’ll see how I feel” insa inclin sa cred ca nu este o referinta anume si ca numarul 43 a fost pus acolo doar ca sa sune bine piesa.

11. Acoustic Funeral (For love in limbo)

Deja ne-am obisnuit cu trimiterile morbide si aluziile cinice si crude astfel incat imaginea pe care aceasta melodie o deseneaza nu mai surprinde prin nimic. Totul aici e ca un fel de dans al mortii care se petrece pe fundalul unei treziri la realitatea care este un cosmar si in care toate fricile ajung sa fie reale. Amuzanta mi se pare aluzia la “limbo” ceea ce presupune ca dragostea se rupe, se fractureaza.

The acoustic funeral of love in limbo                                                     We’re dancing with tags on our toes                                                        I save my last breath for your window                                                   To write you this song

Interpretarea acustica a acestei piese este pur si simplu daramatoare. Felul in care Ville o interpreteaza la chitara insufla un sentiment atroce de tristete si de gol infinit. Mi se pare o melodie speciala prin faptul ca versurile sunt unele cutremuratoare dar in acelasi timp pastrand speranta chiar daca moartea este iminenta. 

12. Like Saint Valentine

Este o melodie care debordeaza de ajutor si speranta insa intr-o nota trista. Ville ii cere iubitei sa ii fie Sfantul Valentin. Mai apoi, este evocat cuplul din Pompei (doi oameni mumificati care au murit imbratisandu-se) ca mai apoi sa se creeze o imagine foarte frumoasa colorata de intentiile solistului fata de persoana iubita. Insa e mai mult ca o incercare a unui om care nu mai crede in dragoste sa o experimenteze din nou.

Let me be your Valentine, Saint Valentine                                         Suck the sorrow out of you and try to keep a lie alive                         Like the couple from Pompeii                                                              Our drama is put on display                                                               Along with a dove stuffed in a coffin of glass                                        Entitled love, lust and the holy ghost

Cu toate astea, Ville stie ca incercarea lui va fi sortita esecului inca de la inceput.

I want you to come build a bridge soaked in gasoline                            And pass the torch

Nici cu ajutorul Sfantului Valentin, care se presupune ca este ocrotitorul indragostitilor, Ville nu reuseste sa “keep the lie alive”.

13. The foreboding sense of impending happiness

Marcheaza sfarsitul albumului Screamworks: Love in theory and practice. Este de altfel si melodia linistita de care aminteam la inceputul articolului. Sentimentul final cu care Ville ne lasa este acela ca pana la urma cu totii suntem niste papusi in jocul dragostei, controlate fie de un vis fie de dragoste insasi. Cu toate astea, nu poti face nimic ci trebuie sa joci dupa regulile impuse. Asa ca mai bine “Look at the stars, smother a heart, opening up”. Si aceasta melodie are parte de o interpretare minunata in varianta acustica.

In concluzie, dupa cum sugereaza si titlul melodiei, tot este mai bine sa nu opui rezistenta iubirii si sa te bucuri de ce ai. Probabil acesta fiind si mesajul “global” al albumului.

Am ajuns la sfarsit si am trecut prin melodii in mare parte triste chiar daca patate pe ici pe colo de speranta sau dragoste. Finalul vine ca o lumina catre tarm pentru o nava pierduta pe larg. Sper ca a fost o incursiune cel putin interesanta in lumea construita de noul album HIM.